IMO EX ANIMO

Din adâncul sufletului



Ultima actualizare  13.04.2017
Nr. vizite


18.446.774.073.709.551.615 - CINE ŞTIE SĂ CITEASCĂ ACEST NUMĂR SĂ MĂ CONTACTEZE PENTRU CĂ VREAU SĂ-L SCRIU CU LITERE.

Evenimente         


   În cartea „ŞAH de la A la Z” a domnului Constantin Ştefaniu se găsesc multe legende despre originea şahului.    ”Una dintre ele este povestită, cu neîntrecută artă, de marele nostru cărturar Mihail Sadoveanu, în nuvela „Soarele în baltă sau aventurile şahului”, prezentată în continuare sub o formă prescurtată, păstrând însă limbajul sadovenian.
   Un împărat din India (sec.VI), urcat foarte de tânăr pe tronul tatălui său, căzu foarte curând în întristarea plictisului, deoarece nu cunoscuse până atunci decât dezmierdările vieţii şi linguşirile curtenilor săi. Bănuind că vina împăratului nu poate fi din inimă, ci din necunoaşterea vieţii, un înţelept cu numele Sissa a intrat în pustiu şi a stat sub un smochin, la un izvor, o sută de zile, cugetând adânc ce este de făcut. După trecerea timpului s-a întors la împărăţie, cerând slujitorilor să-i dea drumul la stăpânul lor.
   - O, slăvite împărate, a cuvântat el, închinându-se, am venit la măria ta şi ţi-am adus un joc care îţi va înlătura suferinţa de care eşti cuprins. Iată această tablă care are 64 de căsuţe. În faţa ei se aşează doi jucători, de o parte şi de alta, fiecare punând în ordine pe tablă de partea lui câte 16 din aceşti fildeşi meşteşugit lucraţi cu chipuri de înpăraţi, sfetnici, călăreţi, ostaşi de rând. Fiecare piesă are rânduielile şi mişcările ei: împăratul cu ale măriei sale, sfetnicii cu ale domniilor lor, oştenii de asemenea, întocmai ca în împărăţia cea adevărată a măriei tale. Mişcând fiecare la rândul său câte o piesă, jucătorii se silesc să hărţuiască, să slăbească şi să distrugă cealaltă oştire pentru a prinde regele din tabăra duşmană.
   - Prea frumos lucru, filozoafe, răspunde împăratul; poftesc să mă înveţi jocul tău.
   - Stând şapte zile la curte, Sissa i-a învăţat pe Domnul său şi pe curteni să joace şah, după care împăratul nu a mai fost înnegurat de plictis şi cu mare bucurie a cerut lui Sissa să-i spună cu ce vrea să-l răsplătească.
   - Milostive stăpâne, nu cutez a mă împotrivi înaltei porunci. Să vie deci vistiernicul să socotească plata mea, anume, un bob de grâu pe prima căsuţă a tablei de joc, două boabe pentru a doua căsuţă, patru boabe pentru a treia, opt pentru a patra şi tot aşa în săritură îndoită până la a 64-a căsuţă.
   - La auzul dorinţei filozofului, aparent modestă, împărarul, slab matematician, s-a mâniat tare, poruncind să i se dea 2-3 baniţe din grâul cel mai bun şi să-l dea afară din palat. Dar la stărunţele lui Sissa de a face socoteala, a fost chemat vistiernicul care, calculând, a ajuns la incredibila cifră de 18.446.774.073.709.551.615 boabe de grâu, ceea ce reprezenta în vremea aceea producţia mondială pe foarte mulţi ani .    - Uluit şi umilit de necunoştinţa sa, împăratul l-a acoperit cu onoruri pe Sissa, care a spus:
   - Judecăţile şi făgăduinţele muritorilor sunt uşoare, măria ta. Dacă un joc nevinovat nu poate fi plătit, atunci gândeşte-te stăpâne cât preţuieşte jertfa unui suflet. Dar sunt şi alte învăţături în acest joc. Sfetnicilor de lângă perechea împărătească unii le zic episcopi, iar alţii nebuni. În adevăr, nebunii au viclenii şi priviri piezişe, iar clericii dau lovituri ascunse. Numai împăratului i se cuvine a se folosi de ei. Oamenilor de rând le sunt întotdeauna vătămători. Turnul, care înfăţişează puterea ce zdrobeşte, stă cel mai departe de măria ta pe tablă, deoarece împăratul nu trebuie să folosească această putere decât când a istovit celelalte mijloace. Pionii stau în faţă. Ei sunt prostimea care merge totdeauna la jertfă. Grija împăratului trebuie să fie mereu trează către ei. Însă dacă neînsemnatul pion, oştean de rând, ajunge la ultima căsuţă, devine mare dregător, arătând dreptul valorii personale, singura îndreptăţire a nobilimii. După legea acestui joc, luptătorii trebuie să stea cu unul în faţa celuilat, purtându-se cu stăpânire chiar faţă de potrivnicul lor. Când ai făcut o mişcare la şah, nu se cuvine s-o retragi şi să faci alta. Deci gândeşte-te mai întâi bine la ce ai de făcut şi apoi săvârşeşte. Întâi cugetare şi apoi hotărâre şi statornicie. În sfârşit, prea luminate, după ce se isprăveşte jocul, toate piesele cad amestecate în aceeaşi cutie, ceea ce arată şi milostivilor împăraţi, ca şi tuturor oamenilor de rând, care le este obştescul sfârşit.
   Cititorul avizat va putea remarca uşor că legenda astfel prezentată a fost adaptată şahului contemporan, pentru a se ajunge în final la învăţăturile de viaţă pe care le oferă cu generozitate jocul de şah.”