IMO EX ANIMO

Din adâncul sufletului



Ultima actualizare  13.04.2017
Nr. vizite


ANDRĂŞEŞTI
         PRIVIRE ISTORICĂ de prof. dr.
                           ŞTEFAN GRIGORESCU

Evenimente         


   Aşezat la 20 km vest de Slobozia, jud. Ialomiţa, satul apare pomenit în vremurile medievale ca Îndrăşeşti, Indrăşeşti sau Dreşeşti, forme denaturate ale numelui adevărat Andrăşeşti, zis astfel după vreun întemeietor Andrei sau Andraş. Prima atestare documentară a satului Andrăşeşti datează din 20 decembrie 1634, într-un hrisov al lui Matei Basarab în care se menţiona că jupâneasa Catrina di Romceani şi fiii ei, anume Ivan, Pătraşco şi Strezia, vindeau jupanului Radul Cocorăscul vistier” toată partea noastră de ocină den satu den Îndrăşeşti, însă a patra parte de sat, den câmpu şi de în pădure şi de în apă şi de preste tot hotarul”. De la acest boier moşia avea să treacă asupra fiilor şi a fiicelor sale. Voievodul Constantin Şerban Basarab întărea la 11 iunie 1654 Mihnei şi Marulei logofeteasa, jumătate din Andrăşeşti, care aparţinuse de moştenire mamei lor, Despina din neamul Cocorăscul, jupâneasa lui Ilie vornicul ot Corneşti. Este amintită atunci şi judecata acestora cu rumâni de acolo, care afirmaseră că fuseseră oameni liberi încă „în zilele Mihnii Vodă” şi că îl apucase acolo „legătura lui Mihai Vodă”.
   Către sfârşitul secolului al XVII-lea , Ilinca Cocorăscul şi soţul acesteia, vistiernicul Pârvan, au vândut moşia Andrăşeşti doamnei Maria Brâncoveanu, de la urmaşei căreia au cumpărat-o apoi boierii Alexeanu. La începutul secolului XIX, moşia Andrăşeşti era împărţită între fostul mare ban Scarlat Ghica, boierii Gheorghe Lahliu şi Petre Vasiliu Canussi.
   La mijlocul secolului XIX proprietar al moşiei Andrăşeşti a devenit principele sârb Miloş Obrenovici, de la familia căruia a trecut în posesia lui Gheorghe Gr. Cantacuzino- Nababul, care avea să fie ultimul său mare proprietar.
   Administrativ şi teritorial, din anul 1864 Andrăşeştii deveneau comună rurală, cuprinzând satul omonim şi Orboieştii, parte a plăşii Ialomiţa. Din anul 1896 comuna era parte a plăşii Balta-Ialomiţa, la anul 1904 era la plasa Albeşti, iar la anul 1905 a trecut la plasa Slobozia. Din anul 1968, comuna Andrăşeşti continuă să cuprindă satul omonim şi Orboieştii.
   Ca populaţie, harta rusă din 1835 arată la Andrăşeşti 20 de gospodării, la anul 1864 erau acolo 132 locuitori, la anul 1905 comuna Andrăşeşti avea 1047 locuitori, iar la anul 1966 Andrăşeştii aveau 1765 locuitori.
   Cea dintâi biserică din Andrăşeşti cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost ridicată de comunitate la anul 1821, pe malul stând al râului Ialomiţa. Intrată în ruinare şi ameninţată de inundaţii, a fost reparată în perioada interbelică, pentru ca la 1940 să fie părăsită. Un alt locaş a fost ridicat în centrul localităţii, în stânga drumului judeţean ce duce spre Albeşti. Din vechea biserică nu au mai rămas decât ruine, părţi ale zidurilor sale.
   Prima şcoală din Andrăşeşti a fost ridicată la anul 1874, fiind înlocuită cu o alta la anul 1927, cu un edificiu păstrat şi astăzi, dar din păcate părăsit. În faţa şcolii vechi se păstrează monumentul eroilor reântregirii, ridicat tot la anul 1927 de către preotul Theodor Stroiescu împreună cu soţia sa. Obeliscul cinsteşte memoria celor 17 fii ai satului, căzuţi pentru unitatea naţională.